Haiku

Leaves are shattered,
cold winds are blowing inside.
Give me to myself!

Odă absenţei tale

Tăceri se astern între noi…

De ieri ne va despărţi o eternitate.

Promit să nu sufăr cum am făcut până azi!

Promit să încerc să îţi uit absenţa!

Promit să nu-ţi mai rostesc numele, ci să vorbesc în termeni de stare civilă!

Promit să-ţi mulţumesc mereu pentru că m-ai ferit de tine!

Promit să fiu eu, şi nu cea care ţi-a cerşit din priviri o vorbă bună.

Promit să nu îţi mai acord clipa...

Deschid cutia de tinichea din sufletul meu:

Oare nu e un loc prea confortabil pentru amintirea ta?

Ah, nu ţi-am promis să te iert.

Am încercat. Dar deşi cuiele ies uşor, găurile nu se astupă vreodată!

Nu mai ai nici măcar un strop de cer să-l foloseşti ca vopsea

Să-mi mâzgâleşti sufletul.

Falsele păreri de rău ia-le cu tine.

Şi minciunile şi răul ce ştiuşi a-l face...

Du-le cu tine, dincolo de Stix!

Haiku

Lună uscată,
Tăcerea îmi luminezi.
Ape curc repezi.

Farewell

This might be my last story;
A silent voice that sleeps within
is bound to speak to you.

I didn't meet it yet,
So you might have
to wait for it for a while.

Good bye my love,
Good bye my lover!
I feel too tired to regret...

Curiozităţi de decembrie

Dacă ţi-aş spune
că mă doare-n adânc,
mi-ai crede cuvântul?
Sau ai dori să mă vezi
la marginea necuprinsului
făcând un pas spre abis?

Uitasem! Noaptea ta
e mai noapte pentru tine
şi-ţi pare că vezi
sticliri mincinoase de lună
ce  răsar dinspre
norii din spatele zâmbetului meu.

Tăceri

Între două maluri mă arunc
într-un zbor spre străfunduri de suflet;
orizonturi clipesc moţăinde.
Măcar furtuna de-ar rupe genunile,
ar fi promisiunea unui soare de mâine
ce să-nfioare străbune îngheţuri.
Aş vrea să-nchid cuvântul pe veci,
să deschid ochiul larg înspre mine
să-mi aflu străbunii
aşteptând cu braţe deschise
Un nou început,
un alt eu...

Urlet alb

Pe nesfârşitul alb
aş vrea să alunece pasul
uşor şi pur al nemuririi
cu pene calde şi umbroase.
Dar azi urlă doar albul.
Teribil doare albul, mamă!
L-ai cunoscut cumva pe Munch
înainte de a mă naşte?

Ursită

M-am născut pe o stea dezafectată.
Strânseseră deja străluciri şi frumuseţe,
fusese expediată speranţa spre alt capăt de univers.
Însă nu-mi pot nega norocul:
Nu apucaseră să împacheteze
caldul sufletului
şi
lumina zâmbetului.
Aşa că am smuls câte o halcă din fiecare
cu toată forţa
de care poate da dovadă un nou-născut.

Încleştare

Nu vreau să fiu Atlas.
Umerii mei
nu-mi pot ţine nici măcar sufletul.
Mi-au amorţit şi nu-mi mai simt
disperarea
încolăcită în jurul gâtului.
Genunchii mi s-au înmuiat şi caută
steiuri de vânt;
vor să simtă din nou.
Oare noaptea ne eliberează?