joi, 4 aprilie 2013

Efemer

nu am să-ți zic ceva
ce-n glasuri omenești
nu a mai răsunat vreodată
sau ce-ntr-o ureche muritoare
de lira-unui sărman orfeu
nu va mai fi fost zidit;
nu am vers nou
nici vorbe noi și sclipitoare,
gândul mi-l simt, nu-i făurit;
nici nu e rost ca praful să se-aștearnă
pe foi ingălbenite, pe-un poem,
ci se vor pierde-ntro-ntindere de șoapte
ce efemer, prea verde se tot cern.
de plâng, de râd, de te-amăgesc cu șoapta
nu cauți tu al meu cuget să cunoști.
eu știu că vorba-i picătura-n vânt
da-n clipa asta, preaplinul unui suflet
se luptă cu stafii, cu împietrite oști
și își presară firul de etern
prin pulberi neștiute de mii de meteori.



Photo @ http://fineartamerica.com/featured/lyre-of-orpheus-granger.html                                                                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu