Visătoarei

Femeie din lună cu părul de raze,
priviri de lumină și zâmbet de gheață
așteptând cuminte străină dogoare
coboară din ceruri și din dulce visare.

Pământul cununi de stele nu are...
ci are rouă în zori și urme de pași,
mirosuri de iarbă, de flori, de copaci plin de rod
și sunet greoi de tramvaie la capăt de pod.

Și-nvață că oglinzile sunt mai mereu mincinoase
că adevărul e prea des menit să doară -
știut e - catharsisul vine după plâns,
că după furtuni vine de soare zâmbet aprins

Plutește pe aripi de vis
atingâng cu picioarele luna,
cu mâinile pământul
și cu zborul atinge cuvântul.