Îndepărtări

Mă ardea aşteptarea dintre noi.

Am aşteptat ca un Arghezi un semn,
dar tu nu erai nici măcar
cât dumnezeul acela de piatră.

De ce-oi fi crezut în tine vreodat'?

Am aşteptat mereu la marginea lumii mele
şi-am urmărit caravanele lor dănţuind
şi-am sperat să-ţi zăresc coviltirul.

Ciudat! Mereu te-am văzut ca un miraj
unul ce pleacă spre-un alt capăt de lume,
ridicând în juru-i pustiul pământului.

Promisiunile tale deşarte
nu mi-au grăit în duh omenesc
ci-n cântec de jale din adânc de infern.

Şi totuşi eu te-am tot aşteptat...