(Poems written
until 2004 and ”miraculously” not destroyed by self-criticism)
***
Răsucire de cuvinte îndurerate
Într-un arc al singurătății
Pătrunde în lumea liniștită.
Așteptare...
Se ridică șarpele visului
Ca să muște din mărul întunecării.
Întoarcere la origini...
Constatare:
Nimic nu e schimbat.
A fi
Ce fericire ca ești,
Ce tristețe că sunt;
Că ești rouă pe flori
Și eu seară-n amurg.
Riverană
E-ntuneric afară,
E-ntuneric și-n mine
Și mi-e frig și mi-e negru.
Am pierdut deodată și albul și roșul.
Și am pierdut și puntea.
Râul crește, tot crește...
Matrimonială
Adam și Eva au probleme,
Așa că vor apela la un consilier
Să le spună care a fost mai vinovat:
Ea, că a ascultat pe cineva din afară
Ori el că s-a lăsat ispitit de coasta proprie.
Iată primul conflict matrimonial.
„Și așa va fi în veac” - au zis ei
luând prima hotărâre capitală.
Acum știau ce e bine!
(Poezii scrise între 1994 -2001)
(S)Curs
Lung căscat de canal
Asprit un gând de lume
Pătrată sau ovală
Se boldește anual
Printre amfiteatrele
Vide. Borhotul
De vituperant creier
Infernal cu mustăți
Înflorește. Apoi
pute jegul care se plictisește
Cangrenat. Amor
căscat. Aleluia.
(Cenaclul „După verbe”, Iași, martie 2002)
***
Doi crini și-au mângâiat petalele.
Unul a lăcrimat.
Durerea s-a contopit într-o clipă de extraz.
Mângâierea ta mă arde, iubite,
pentru durerea de mâine.
(21 iunie 2004)
Și-apoi am tăcut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu