Negrul mi-e mai smoală,
dorul mă doare mai tare.
Sunt o albină prinsă în plasa
unui păianjen ce lasă în urmă doar o carapace
goală de vise, lepădată de-un sens
pe care l-ar fi vrut al ei și nu i-a fost dat.
E dulce sfărșitul când zbaterea nu mai are vreun sens.
dorul mă doare mai tare.
Sunt o albină prinsă în plasa
unui păianjen ce lasă în urmă doar o carapace
goală de vise, lepădată de-un sens
pe care l-ar fi vrut al ei și nu i-a fost dat.
E dulce sfărșitul când zbaterea nu mai are vreun sens.
Atata durere, dar in acelasi timp o minunatie literara, cu imagini puternice, foarte frumos.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Mii! Si din durere se naste uneori o lume!
RăspundețiȘtergere