Povară

M-am așezat într-un genunchi
și mi-am luat greutatea cerului pe umeri.
Mi-l lăsase mama moștenire
împreună cu ceasul, stiloul
și cartea de vizită a lui Hypnos.

Am sperat să îmi pui măcar o manta
pe umeri.

Și-am așteptat... și-am așteptat
pân-am îngenuncheat de tot

și deodat'

cerul s-a făcut ca un fulg.

Mi-au rămas ceasul și stiloul.
Se pare că pe undeva
Am rătăcit cartea aceea de vizită.